We have finally officially started to work on the project. Here is my eTwinning project team: some students from the 5th, 6th and 7th grade. These are part of the team working in the project from Scoala Gimnaziala Vasile Alecsandri from Baia Mare.
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
DASCĂLUL
ȘI ELEVUL
Prof. Lucia
Pop
Școala
Gimnazială “Vasile
Alecsandri” Baia Mare
Motto:
"Un
adevarat profesor isi apara elevii fata de influenta lui personala. El, ca
persoana, inspira neincredere. El abate privirile elevilor de la sine pentru a
le indrepta catre spiritul ce il anima. El nu are cum avea vreodata
discipoli".
Amos Bronson Alcott
În relaţia profesor-elev trebuie avut în
vedere, nu în ultimul rând, şi personalitatea elevilor. Desigur, comportarea
profesorului în clasă este condiţionată, în mare măsură, şi de atmosfera
existentă, de comportarea elevilor. Contează, totodată, şi opiniile, valorile,
atitudinile şi caracteristicile personale ale profesorului. De exemplu: nu este
totuna dacă este sever sau nu, îngăduitor sau drastic cu elevii, flexibil sau
rigid în raport cu aceştia, tolerant sau nu. Astfel spus, exercitarea rolului
depinde de structura, personalitatea şi particularităţile psihice ale
purtătorului acestora. Ca dovadă, fiecare profesor personifică rolul într-o manieră
originală şi ajunge în cele din urmă la un stil propriu în actul comunicării
educaţionale.
Aşa cum spunea Jean Jaures: „ Nu putem preda altora
ceea ce vrem, ceea ce ştim sau ceea ce credem că ştim; nu predăm şi nu putem
preda decât ceea ce suntem”.
Relaţia profesor-elev este reciprocă. Fiecare transmite
mesaje-semnale, fiecare le percepe diferit dar se influenţează reciproc.
Anumite cerinţe influenţează personalitatea fiecăruia putând deveni, cu timpul,
constante ale personalităţii.
Un profesor bun trebuie
să ştie calea pe care s-o aleagă pentru ca relaţia profesor-elev să fie cât mai
eficientă. Profesorul trebuie să-i dea încredere elevului în forţele sale, să
prindă curaj, să-l facă să se implice în relaţia de comunicare, să reuşească
să-l antreneze intr-o discuţie constructivă. E necesar ca elevilor să li se
transmită acea sete de cunoaştere, acea disponibilitate şi flexibilitate în
gândire, dorinţa de comunicare. Profesorul trebuie să ţină seama de opiniile
elevilor, de dorinţele acestora, de personalitatea fiecăruia în parte. Elevii
trebuie consideraţi nişte persoane responsabile, cărora li se acordă un anumit
credit.
Rolul de profesor presupune argumentarea
într-un păienjeniş de grupuri de referinţă care pun profesorului cerinţe
diferenţiate: el reprezintă autoritatea publică, ca reprezentant al statului,
transmiţător de cunoştinţe şi educator, evaluator al elevilor, partenerul
părinţilor în sarcina educativă, membru în colectivul şcolii, coleg.
Profesiunea de educator este -fără îndoială- încărcată de tensiune. Pentru a
putea răspunde răspunde atâtor cerinţe şi articula oferta sa comportamentală
unor solicitări diverse, el trebuie să aibă conştiinţa misiunii sale, are
obligaţia de a observa şi evalua, disponibilitatea de a primi sugestii, aptitudinea
de a organiza şi regiza procesul de instruire
Personalitatea cadrului didactic
(educatoare, învăţător, profesor), din orice perspectivă ar fi abordată, rămâne
una dintre cele mai distincte din punct de vedere al caracteristicilor
specifice, datorită rolului atât de însemnat pe care îl are în viaţa copilului.
Raportul de interdependenţă dintre personalitate şi activitatea didactică,
educaţie în general, devine fundamental în scopul optimizării acestor
activităţi şi a evidenţierii impactului personalităţii cadrelor didactice
asupra elevilor în procesul de învăţământ. Personalitatea reprezintă o
rezultantă dinamică a tuturor însuşirilor psihice ale individului şi presupune
organizarea interioară, sintetică, unitară şi, totodată individualizată a însuşirilor
psihofiziologice, a structurilor cognitive si aptitudinale. Deasemenea,
personalitatea cuprinde totalitatea predispoziţiilor înnăscute şi însuşirile
dobândite de individ în cursul vieţii.
În structura de ansamblu a
personalităţii dascălului, aptitudinea pedagogică trebuie să deţină un
rol important, constituind subsistemul său executiv, responsabil de cantitatea
şi calitatea produselor activităţii, ceea ce face ca dezvoltarea lor să apară
pentru munca educativă ca un obiectiv de strictă necesitate. Aptitudinea
pedagogică este o formaţiune psihologică compleză care, bazată pe un animit
nivel de organizare şi funcţionare a porceselor şi funcţiilor psihice
facilitează un comportament eficient al cadrului didactic prin
operaţionalizarea adaptativă a întregului conţinut al personalităţii sale.
În cadrul aptitudinilor pedagogice
putem vorbi despre aptitudinile
didactice (aptitudini referitoare la capacitatea de transfer informaţional
cu finalitate instructivă) şi aptitudinile educative (aptitudini cu
finalitate educativă).
Aptitudinile didactice:
necesare muncii de transmitere a cunoştinţelor; implicate în activitatea de
formare de priceperi şi deprinderi de muncă la elevi; necesare pentru
consolidare şi sistematizarea cunoştinţelor, priceperilor şi deprinderilor
formate; pretinse de activitatea de verificare şi apreciere a cunoştinţelor,
priceperilor şi deprinderilor; de organizare a activităţii didactice, de
evaluare şi autoevaluare a activităţii didactice.
Aptitudinile educative:
necesare activităţii de formare a convingerilor morale, civice, estetice;
necesare exercitării influenţei asupra vieţii afective a elevilor; implicate în
activitatea de formare a deprinderilor şi priceperilor de muncă la elevi;
necesare pentru consolidarea, şi sistematizarea cunoştinţelor, priceperilor şi
deprinderilor formate; pretinse de activitatea de verificare şi apreciere a
cunoştinţelor; de organizare a activităţii didactice; de evaluare şi
autoevaluare a activităţii didactice. Aptitudinea pedagogică, conferă o mare
flexibilitate comportamentului didactic.
Dascălului, indiferent de etapa de
dezvoltare a ‚,subiectului’’, intervenţiei lui formative, îi revine dificila şi
nobila sarcină de a gestiona, în conformitate cu exigenţele prezentului şi
viitorului, atât predispoziţiile cognitive ale celui care învaţă (cunoştinţe,
deprinderi şi abilităţi), cât şi predispoziţiile lui afective (interesele,
atitudinile) la care trebuie să adapteze modul de structurare a cunoştinţelor
oferite, mecanismele de întărire care asigură continuitatea elevului
(interesele lui), feed-bach-ul şi formele de evaluare a performanţelor
elevului.
De aceea personalitatea dascălului
presupune mai multe calităţi determinate de specificul şi complexitatea muncii
pe care o desfăşoară.
Calităţi atitudinale.
Întrucât profesiunea de dascăl presupune raportarea şi confruntarea continuă cu
alţii, anumite calităţi atitudinale sunt indispensabile acelora care îşi aleg
şi presteaza această profesiune. Concentrând şi actualitând experienţa individului, formată de-a lungul
existenţei sale, atitudinea îşi pune amprenta asupra relaţiilor pe care le
stabileşte cu mediul extern. Gama calităţiilor atitudinale este destul de mare.
Umanismul, în general, şi dragostea de
copii, in special.
Aflandu-se în faţa unor fiinţe umane
adulte sau în devenire, dascălul trebuie să dea dovadă de multă sensibilitate,
ataşament şi respect faţă de ele transformându-se în cele din urmă într-un
coparticipant la propriile lor confruntări. O expresie concretă a umanismului
este dragostea pentru copii. R. Hubert (1965) susţine că : ,, Dragostea de
copii, trebuinţa de a se dedica acestor fiinţe plăpânde si deschise tuturor
influenţelor, încrezătoare în forţa şi bunătatea adultului este prima condiţie
pentru a deveni un bun educator’’. Dascălul trebuie să dea dovadă de respect şi
încredere faţă de posibilităţile latente pe care le posedă oricare copil,
dorinţa sinceră ca aceste posibilităţi să se dezvolte, încrederea deplină în
viitorul său.
Calităţi atitudinale de natură
caracterial- morală. Din această categorie face parte spiritul de
obiectivitate si dreptate, principialitatea, cinstea, curajul, demnitatea,
corectitudinea, modestia, fermitatea, răbdarea, optimismul, stăpânirea de sine,
etc. Ele îşi pun amprenta asupra comportamentului său în relaţiile cu cei din
jur.
Conştiinţa responsabilităţi şi a
misiunii sale. După opinia lui R. Hubert această
responsabilitatea şi-o asumă faţă de copii, faţă de patria sa, şi faţă de
întreaga umanitate. În mâinile sale, se află într-un fel, nu numai viitorul copilului,
ci şi al patriei şi naţiunii al cărui membru este. Conştinţa responsabilităţii şi a misiunii nu
pot fi concepute înafara adeziunii si ataşamentului faţă de valorile culturale,
naţionale şi universale, create de-a lungul veacurilor.
Cadrele didactice trebuie să stabilească
relaţii de cooperare cu părinţii elevilor şi cu alţi factori interesaţi din
societate. Astfel, rolul cadrului didactic nu se reduce doar la educaţia la
catedră, ci presupune o activitate de acest gen în fiecare contact relaţional
cu elevii şi familiile acestora (desfăşurând o muncă de dezvoltare, de
conducere şi îndrumare).
În relaţia cu familia, dascălul trebuie să aibă în
vedere următoarele aspecte:
•
să cunoască mediul familial al elevilor vizitându-i anunţat sau neanunţat şi
îşi notează observaţiile în caietul de observaţii;
• îşi fixează şi întreţine cât
mai multe discuţii individuale, evitând în cazul celor cu copii problemă
prezentarea în plenul şedinţelor a rezultatelor şcolare şi a absenţelor;
• iniţiază şi menţine o legătură
strânsă cu familia elevului şi poartă un dialog deschis şi sincer extins şi în
afara orelor de curs prin convorbiri telefonice, scrisori;
• stabileşte din timp şi
planifică tematica şedinţelor şi lectoratele cu părinţii;
• în cazul elevilor problemă se
implică activ în procesul de educare a familiei ea reprezentând sursa
principalelor atitudini greşite ale copiilor, familia trebuie convinsă ca numai
acordând timp şi atenţie copilului va putea să-l ajute să depăşească
dificultăţile apărute;
• încearcă stabilirea unei legături
reciproce apropiate şi permanente cu părinţii, pentru ca aceştia să se
intereseze de situaţia şcolară a elevului sau evenimente apărute în viaţa
acestuia.
În relaţia cu elevii este bine ca dascălul să aibă în
vedere următoarele aspecte:
·
ţine
cont de particularităţile de vârsta ale elevilor săi;
·
acumulează
date necesare cunoaşterii individuale ale elevilor, având în vedere randamentul
şcolar, starea de sănătate, particularităţile psihice, trăsăturile de
personalitate ale acestora;
·
oferă
un model caracterial şi comportamental elevilor săi, adaptându-şi şi
controlându-şi permanent reacţiile, atitudinile, mimica;
·
ajută
elevii să se cunoască reciproc prin antrenarea colectivului clasei în diverse
activităţi extraşcolare, excursii, vizionări de spectacole, concursuri,
cercuri;
·
tratează
în mod diferenţiat fiecare caz în parte ascultând şi acordând o atenţie
deosebita celor relatate de elev, fiind dispus să-şi schimbe opinia atunci când
primeşte argumentarea necesară;
·
formează
deprinderi de muncă intelectuală şi urmăreşte regimul de viaţă al elevilor;
·
cunoaşte
direct pe fiecare elev prin discuţii individuale;
·
observă
permanent starea de sănătate fizică şi mentală a elevilor, precum şi
dificultăţile aparate în învăţare şi tulburările de comportament, observă şi
consemnează datele sau eventualele modificări privind evoluţia conduitei
elevilor în fişa de observaţie a elevilor;
·
îşi
pregăteşte din timp elevii pentru fiecare oră de dirigenţie şi căută metode
stimulative pentru desfăşurarea acestora;
·
evidenţiază
elevii cu rezultate deosebite şi comportament exemplar;
manifesta un comportament empatic.
Profesorul
este figura centrală a reformei educaţionale comtemporane. El trebuie să
renunţe la rolul său tradiţional şi să se transforme, în condiţiile în care
şcoala se restructurează în echipe de elevi şi profesori, într-un planificator
al activităţilor de grup, într-un facilitator al interacţiunii elevilor şi
într-un consultant.
El este cel
care trebuie să înveţe să-şi alieze computerul în acţiunea educativă, să facă
din acesta un puternic catalizator al interacţiunii dintre elevi. De el depinde
prefacerea travaliului în clasă într-o activitate agreabilă, desfăşurată
într-un mediu afectiv, cald şi securizant. După cum de el depinde introducerea
perspectivei interdisciplinare şi răspândirea practicii predării în echipă
(team-teaching). Numai un profesor care a reflectat asupra rolului său şi care
deţine cunoştinţe psihopedagogice poate deveni protagonistul acestei reforme.
Eficienţa
actului educaţional este o rezultantă a interacţiunii tuturor factorilor şi
condiţiilor care concură la desfăşurarea sa. Personalitatea dascălului
reprezintă acel filtru care împrimă direcţii si finalităţi nuanţate întregului
demers educativ.
Bibliografie:
Dorina Sălăvăstru, Psihologia educaţiei, Editura Politom,
2004
Ghe. Tomşa, Psihopedagogie preşcolară şi şcolară, Revista de pedagogie,
Bucureşti, 2005
Ioan Nicula, Tratat de pedagogie
şcolară, Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1998
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
TEST DE EVALUARE SUMATIVĂ
Prof. Lucia Pop
Școala Gimnazială “Vasile Alecsandri” Baia Mare
Nume:………………………………… Data: .............
10p
din oficiu
Raporturile
noastre cu plantele și animalele
1. Completează
spaţiile punctate cu termenii potriviţi: 10p
ü Omul
are …........................ de plante şi animale.
ü Plantele
şi animalele sunt corpuri vii, dar nu sunt…...............................
ü Omul
trebuie să …......................................plantele şi animalele.
2. Notează cu A(adevărat) sau F(fals): 10p
Omul are nevoie de
plante și animale.
Plantele și animalele sunt persoane.
Omul trebuie să se
îngrijească plantele si animalele.
Viața omului este
posibilă fără plante și animale.
Un mediu sănătos
asigură o viață sănătoasă .
Poluarea întreține
viața plantelor și animalelor.
3. Răspunde la
întrebări: 20p
a)
De ce avem nevoie
de grădina de legume?
___________________________________________________________________
b)
Omul cultivă nu
numai legume,ci și pomi fructiferi. De ce?
___________________________________________________________________
c)
De ce sunt
necesare animalele domestice?
___________________________________________________________________
4. Scrie două exemple de situații ce dovedesc
atitudinea pozitivă a omului față de plante și două exemple de situații ce
dovedesc atitudinea pozitivă față de animale. 20p
____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________Bifează
în dreptul imaginilor ce reprezintă plante sau animale protejate prin lege:
5p
5.
Marchează
cu X numai atitudinile corecte în
raport cu plantele și animalele. 5p
6. Realizează un
desen prin care să demonstrezi grija ta
față de o plantă sau un animal. 10p
XXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXXX
Matematica în cotidian
Prof.
Cosma Simona
Școala
Gimnazială Nr. 18 Baia Mare
- În figura de mai jos este
reprezentat traseul parcurs de un concurent ce participă la o cursă
automobilistică. Concurentul pornește din A, trece prin B, C, D, apoi din
nou prin B, E și ajunge înapoi în A, parcurgând un tur complet. Aflați
câte tururi va face concurentul dacă lungimea totală a traseului este de
3000 km, iar AB = 6 km, CD = 12 km, BE = 10 km și m(
A) = m(C) = 900
Soluție: Lungimea
unui tur este de 60 km. În total sunt 50 de tururi.
- Un parc are forma unui dreptunghi
cu lungimea de 64 m și lățimea de 48 m. O alee cu lățimea de 2,4 m,
situată simetric față de diagonala dreptunghiului, străbate parcul (EF = 1,2
m). Primăria vrea să planteze arbuști din 2,5 m în 2,5 m pe marginile MN
și PQ ale aleii. Care este numărul necesar de arbuști?
Soluție: MN = PQ
= 77,5 m; 68 arbuști
- O scară se sprijină pe un perete la
înălțimea de 2,7 m. Distanța de la perete la piciorul scării fiind de 3,6
m, aflați lungimea scării.
Soluție: 4,5 m
- Răzvan a desenat un dreptunghi cu
dimensiunile de 48 cm și 36 cm, s-a jucat unind mijloacele laturilor
dreptunghiului și a obținut rombul MNPQ. Apoi a unit mijloacele
segmentelor MO, NO, PO și QO. Și-a pus întrebarea: care este raportul
dintre perimetrul rombului mic și cel al dreptunghiului? Ajutați-l să
răspundă!
Soluție: 
- Acoperișul unei case este în secțiune
un triunghi dreptunghic, ca în figura de mai jos. Știind că lungimea grinzii
AB este de 6 m și înălțimea AD a acoperișului este de 3,6 m, aflați: a)
Sub ce unghi sunt amplasate grinzile AB și AC; b) Lungimea grinzii BC.
Soluție:
a)
sin B = 
; sin C = 
; b) BC = 7,5 m
- O motocicletă parcurge distanța de
la punctul A la punctul D pe traseul A – M – P – N – D . Știind că AM = MP
= PN = ND și m(BAM) = 300, iar MB = 3 m, calculați lungimea
traseului.
Soluție: 24 m
- În curtea unei școli de forma unui
dreptunghi ABCD, reprezentat în figură, cu lungimea de 21 m și lățimea de
20 m, s-a amenajat un parcurs sportiv, reprezentat prin poligonul MNPQR,
restul spațiului fiind spațiu verde. Aflați suprafața parcursului sportiv.
Soluție: 240 m2
8.
În
figură este reprezentat un parc în formă de dreptunghi ABCD, cu AD = 20 m și
diagonala BD = 40 m. Parcul este împrejmuit cu gard. a) Aflați lungimea
gardului; b) Verificați dacă măsura unghiului dintre diagonale este de 600;
c) Arătați că suprafața parcului este mai mică decât 700 m2.
Soluție:
a)
AB = 20
m, P = 40(1 + )m
b)
∆AOD echilateral
m(AOD) = 600
c)
AABCD = 400 m2
9.
Mama
Anei a făcut o plăcintă în forma unui dreptunghi ABCD, cu AB = 20cm și BC = 20 cm. Ana a tăiat plăcinta în trei felii: ADE,
AEC și ACB astfel încât m(DAE) = m(EAC). El a mâncat felia AEC și felia ADE a dat-o fratelui său
Paul. a) Arătați că m(BAC) = 300; b) Demonstrați că AE = EC; c) Arătați
că felia Anei a fost de două ori mai mare decât cea a lui Paul.
Soluție:
b)
m(ECA) = m(BAC) = m(EAC) = 300AE = EC
c)
În ∆ADE, 
10. Terenul de sport al unei școli are
formă de dreptunghi având dimensiunile AB = 48 m și BC = 36 m. Profesorul de
sport vrea să afle: a) ce distanță parcurge un elev dacă merge pe diagonala AC;
b) ce distanță parcurge un alt elev pe traseul A – B – C; c) cu câți metri a
mers mai puțin primul elev decât al doilea.
Soluție: c) 24 m
Knowing
more than one language has also scientific and physical benefits. it helps
people develop their mental ability. Firstly, it accelerates
the cognitive development of the brain. Next, it improves analytical and
interpretative capabilities. Furthermore, it turns people into more effective
problem solvers. As seen, language makes people “think outside-the-box”.
5th grade
7th grade 
