Interviu cu un profesor de limba si literatura română.
Versiunea în limba română:
Când şi cum aţi ales să deveniţi profesoară de limba şi literatura română?
Nu ştiu exact când, dar sunt sigură ca n-am vrut niciodată să fac altceva. Poate de pe vremea copilăriei, de când nu ştiam să citesc, dar îmi aliniam tovarăşii de joacă şi le spuneam poveşti.
Nu ştiu exact când, dar sunt sigură ca n-am vrut niciodată să fac altceva. Poate de pe vremea copilăriei, de când nu ştiam să citesc, dar îmi aliniam tovarăşii de joacă şi le spuneam poveşti.
Ce e cel mai greu în această profesie?
Aici nimic nu e uşor, pe umerii dascălilor apasă grele meniri. Trebuie să ţii cumpăna dreaptă, altfel, copilul e cel care va suferi şi efectele se vor simţi în timp.
Aici nimic nu e uşor, pe umerii dascălilor apasă grele meniri. Trebuie să ţii cumpăna dreaptă, altfel, copilul e cel care va suferi şi efectele se vor simţi în timp.
Când aţi fost fericită şi când aţi simţit că merită tot efortul?
Ori de câte ori s-au afişat rezultatele la olimpiade, la concursurile naţionale, la admitere la toate facultăţile de prestigiu din ţară, unde elevii mei sunt întotdeauna primii. E cea mai mare bucurie a unui dascăl. Atunci simţi cu adevărat că merita osteneala şi e şi motivul pentru care poţi merge mai departe. Fericită eram la fiecare 15 septembrie şi 15 iunie, când îmi întâmpinam sau îmi conduceam copiii. Şi acum am emoţii când începe şcoala...
Ori de câte ori s-au afişat rezultatele la olimpiade, la concursurile naţionale, la admitere la toate facultăţile de prestigiu din ţară, unde elevii mei sunt întotdeauna primii. E cea mai mare bucurie a unui dascăl. Atunci simţi cu adevărat că merita osteneala şi e şi motivul pentru care poţi merge mai departe. Fericită eram la fiecare 15 septembrie şi 15 iunie, când îmi întâmpinam sau îmi conduceam copiii. Şi acum am emoţii când începe şcoala...
Care au fost câteva lucruri esenţiale pe care aţi încercat să le transmiteţi la orele de română?
Am avut prilejul, să contribui la formarea unui lung şir de tineri, cărora m-am străduit - şi în ceasurile „bune” poate că am şi reuşit - nu numai să le comunic cunoştinţe, ci şi să le insuflu altceva, mai de preţ: deschiderea către cultura, respectul pentru limba română, dragostea pentru „scripturile romane” de ieri şi de azi. Am încercat să le predau mai ales lecţia omeniei şi a adevărului ca fiind cea mai înaltă formă de respect, lecţie pe care şi eu am deprins-o la şcoala unor dascăli minunaţi.
Am avut prilejul, să contribui la formarea unui lung şir de tineri, cărora m-am străduit - şi în ceasurile „bune” poate că am şi reuşit - nu numai să le comunic cunoştinţe, ci şi să le insuflu altceva, mai de preţ: deschiderea către cultura, respectul pentru limba română, dragostea pentru „scripturile romane” de ieri şi de azi. Am încercat să le predau mai ales lecţia omeniei şi a adevărului ca fiind cea mai înaltă formă de respect, lecţie pe care şi eu am deprins-o la şcoala unor dascăli minunaţi.
Dacă ar fi să definiţi într-o frază ce a însemnat pentru dumneavoastră activitatea la catedră, cum aţi rezuma-o?
Activitatea mea la catedră a fost o imensă bucurie a comunicării, o neobosită strădanie de a-i ajuta pe copii să pătrundă inteligent şi gândind în toată bogăţia interioară a limbii, să-i fac să treacă de la starea de cânt la aceea de gând, în abordarea oricărei probleme, nu numai a celor de limbă.
Activitatea mea la catedră a fost o imensă bucurie a comunicării, o neobosită strădanie de a-i ajuta pe copii să pătrundă inteligent şi gândind în toată bogăţia interioară a limbii, să-i fac să treacă de la starea de cânt la aceea de gând, în abordarea oricărei probleme, nu numai a celor de limbă.
Ce le spuneţi foştilor elevi?
Foştilor mei elevi le urez să trăiască frumos şi bine, dacă se poate, şi să nu uite să fie oameni. Nu e uşor, dar e posibil.
Foştilor mei elevi le urez să trăiască frumos şi bine, dacă se poate, şi să nu uite să fie oameni. Nu e uşor, dar e posibil.
Ce vă doriţi cel mai mult?
Îmi doresc să fiu sănătoasă şi să am răgazul şi tihna necesare ca să zăbovesc mai mult între cărţile mele, să intru mai des în librării, unde să mă răsfăţ, în acest singur mic paradis care ne e la îndemână.
Îmi doresc să fiu sănătoasă şi să am răgazul şi tihna necesare ca să zăbovesc mai mult între cărţile mele, să intru mai des în librării, unde să mă răsfăţ, în acest singur mic paradis care ne e la îndemână.
English version:
When and how you chose to become a teacher of Romanian language and literature?
I do not know exactly when, but I am sure that I never wanted to do anything else. Perhaps from the childhood, when even if I didn’t know how to read, but I aligned my playmates (my toys) and I told them stories.
I do not know exactly when, but I am sure that I never wanted to do anything else. Perhaps from the childhood, when even if I didn’t know how to read, but I aligned my playmates (my toys) and I told them stories.
How do you see the Romanian education system in comparison to then and now?
In education is a major difference between then and now. Education now requires many changes and they aren’t all good.
In education is a major difference between then and now. Education now requires many changes and they aren’t all good.
What is the hardest in this profession?
It's a job in which the requirement and the indulgence are a big problem, because if you are not correct, the child is the one who will suffer and the effects will be felt during time.
It's a job in which the requirement and the indulgence are a big problem, because if you are not correct, the child is the one who will suffer and the effects will be felt during time.
When you were happy and when you felt it's worth the effort?
Whenever when I sow the results of Olympic and national examinations or of the admission to prestigious faculties in the country, where my students are always first. It is the greatest joy of a teacher. Then it really feel worthwhile and it is why you can go on.
Whenever when I sow the results of Olympic and national examinations or of the admission to prestigious faculties in the country, where my students are always first. It is the greatest joy of a teacher. Then it really feel worthwhile and it is why you can go on.
Which are the essentials that you tried to send to children in Romanian classes?
I had the opportunity, to contribute to a long line of young, which I tried not only to convey knowledge, but also to inspire something more precious: openness to culture, respect for Romanian love for "Roman scripts" from yesterday and today. I tried to teach especially the lesson of humanity and truth as the highest form of respect.
I had the opportunity, to contribute to a long line of young, which I tried not only to convey knowledge, but also to inspire something more precious: openness to culture, respect for Romanian love for "Roman scripts" from yesterday and today. I tried to teach especially the lesson of humanity and truth as the highest form of respect.
What do you say to your former students?
I wish my former students to live nice and good, and always remember to be nice people. It's not easy, but it’s possible.
I wish my former students to live nice and good, and always remember to be nice people. It's not easy, but it’s possible.
What do you want the most?
I want to be healthy and have respite and tranquility necessary to linger more from my books, to go more often in bookstores, where I pampering.
I want to be healthy and have respite and tranquility necessary to linger more from my books, to go more often in bookstores, where I pampering.
Maries Nadira, Clasa a VII-a B, Scoala Gimnaziala "Vasile Alecsandri" Baia Mare
